Pierduți în timpul aspru și fără de scăpare Brăzdat obraz de vântul rece își caută alinare, Prin nori caută soare, răspunsuri prin furtună, Azi tot ce ieri ne despărțea pare că ne adună.
Ne adună sub același cer liniștea ce vuiește, Iar timpul nu mai vrea să treacă, copaci îi prăfuiește, Dar praful azi aduce pacea, când ploile îl spală… Mai ai răbdare, suflet cald, până să ieși afară.
Afară…un loc îndepărtat, păstrat doar în gândire, Afară…suflă un vânt curat, miroase a fericire. Afară din temeri și frici am vrea acum să stăm, Mai ai răbdare, suflet cald, afară o să plecăm.
Unde ne adună la un loc umbrele marilor copaci, Unde zgomotul te îndeamnă să privești și să taci. Brăzdat obraz de vântul rece se chinuie și zbiară, Mai ai răbdare, suflet cald, până să ieși afară.
Și nu afară în fața casei, ci afară din clișee, Atunci când tot ce e afară nu va mai fi tranșee, Când războiul de acum va părea că se termină… Atunci cu toții vom ieși afară la lumină!
fatacutigara 