Minciuna e acum la modă, eu sunt de modă veche,
Un om sătul de oameni goi ce-și caută pereche
Pierduți în timp, caută spațiu să poată să atace
Vânzători la fel ca Iuda, cu limbile făcute ace.
Oameni din epoca de piatră cu creierul prăjit ca jarul,
Aproape morți și puși în groapă, eu mă ofer să fiu groparul,
Să vă astup și pentr-o clipă să simțiți sufocarea,
Să plângeți, să mă implorați să vă acord iertarea.
Ați zis de mine că sunt drac, iertare cereți Lui Dumnezeu,
Necredincioși la fel ca Toma, vi-L amintiți numai la greu
În rest vă ascuțiți cuțitul să tăiați tot în carne vie
Nu vă doresc o viață-n iad, vreau doar ce-mi vreți voi mie.
Dar până să vă astup cu totul, vă las să trageți chinuri grele,
Vă las să vă semnați cu sânge în cartea vieții mele,
Iar după ce ați terminat, vă-ngrop și calc pământul
Căci unde voi ajunge eu, voi veți fi doar cu gândul.
Interesantă abordarea. Totuși, sper că nu ai trecut prin ceea ce a trecut Bacovia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc. Bacovia rămâne unic prin trăirile lui, însă pot să spun că ne asemănăm din anumite puncte de vedere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La un moment dat am scris ceva de genul “heaven and hell are here on earth” (si completez: not in/on the afterlife!).
Nu am citit Bacovia. Poate ca nu vreau sa ma deprime, stiind ce scrie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apreciez remarca la adresa lui Bacovia, nu e deprimant daca privesti totul din perspectiva. Multumec pentru timpul acordat citiri gadurilor mele
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar nici nu iti insoreste ziua!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pana la urma, fiecare cu parerea lui.
ApreciazăApreciază