Suntem creați din praf de stele şi strălucim pe acelaşi cer la unison. Unii dintre noi cad cu speranța că îşi vor îndeplinii dorințele, alții renasc odată cu atingerea unor scopuri, dar cert e că noi toți strălucim. Nu la fel, poate nu în acelaşi timp, dar strălucim pe cer şi formăm cel mai frumos lucru din univers. Suntem stele, suntem atât de departe unii de alții încât depărtarea se preface în apropiere. Suntem uniți, lipiți şi purtăm în noi acelaşi praf, acelaşi scop, aceeaşi pasiune pentru a lumina un infinit deși cu ochiul liber pare că distanța dintre noi este imposibil de parcurs. Noi, oamenii, suntem magici prin simplul fapt că luminăm văzduhul altora fără să ne dăm seama. Suntem magici pentru că suntem capabili să împlinim dorințe cu riscul de a ne distruge pe noi înșine. Suntem magici pentru că în cele mai întunecate momente noi stăm acolo nemişcați, ascultând rugi, ascultând plânsete, ascultând cântece, simțind ura, simțind iubirea, simțind insecuritățile altor oameni pentru care noi reprezentăm singura cale de scăpare la ceas de seară, când luna luminează cele mai întunecate minți, iar noi, stelele, sclipim în ochii celor mai vulnerabile suflete. Noi, oamenii, suntem stele, suntem acolo, aici şi nicăieri deşi de multe ori nu suntem observați. Suntem trecutul, viitorul şi prezentul deşi nu simțim întotdeauna timpul. Noi oamenii avem puterea de a dezvălui secrete pe care nu le știm încă.Noi oamenii avem cea mai minunată capacitate, capacitatea de a lumina oricând, la orice oră din zi și din noapte, chiar dacă nu pare că o facem. Suntem creați din praf de stele și strălucim pe același cer la unison. Unii dintre noi cad și e perfect normal să cadă pentru ceea ce își doresc cu adevărat, alții renasc și e perfect normal să renască iar și iar și iar până își ating potențialul, dar cert e că noi toți strălucim.Aici, acum, acolo, niciodată și pentru totdeauna noi strălucim pentru că purtăm în noi același praf pe care îl numim suflet, strălucim pentru că avem puterea de a lumina același cer numit viață, iar lumina însăși o emanăm prin iubire…ce am fi noi fără iubire? Găuri negre, spațiu gol, vid, nimic, nicăieri, niciunde, dar suntem stele, totul, peste tot și oriunde. Suntem stele, iar lumina noastră va exista veșnic pentru cei ce așteaptă noaptea cu gândul că mâine va fi o nouă zi. Suntem stele şi vom exista mereu, atâta timp cât cineva se va uita la ele.
fatacutigara 