Furtuni de foc se aprind în valuri, iar valuri reci le seacă… Tu lasă tot ce o să auzi să vină și să treacă. Să nu rămână în timpul tău, fără de timp perioade Care să-ți ia din zile ore, iar anii să-i înnoade.
Ai să ajungi să calci pământuri ce o să îți vorbească De oameni care n-au știut cum să le îngrijească, Plantând doar semințe de foc, crescând doar flori de gheață Lăsând în urmă totul rece, lăsând în urmă ceață.
Ai să ajungi să simți cum vântul trecutu-și povestește, Trecut prea plin de oameni seci, ce azi îi amintește Atât de goi, încât nici el nu a vrut să-i atingă, De frică să nu-i spulbere, viața să le-o stingă.
Ai să privești adeseori spre cer, el o să-ți cânte De cei ce luna o căutau cu inimile frânte. De cei ce soarele-l urăsc, cerând nopții să vină Prea întunecați, prea goi, prea reci, să merite lumină.
Ai să te oprești pe lângă ape, iar valuri o să-ți spună De oameni ce doresc să sece, de oamenii furtună, Tu lasă tot ce ai auzit să vină și să treacă, Lasă valurile reci să te transforme-n apă.
fatacutigara 