Cerul se crapă, afară fulgeră și tună, Am rămas blocați în paradisul ce nu se vede de furtună. Obrajii reci azi se inundă de lacrimi scurse ploi, Se încheie un capitol, iar noi rămânem goi.
Goi și solitari în fața lumii mult prea pline, Destinul nostru separat azi în două destine. Am uitat de toată lumea când te-am găsit pe tine… Pe mine azi, în schimb, mă caut să văd dacă sunt bine.
M-am căutat prin lacrimi și prin ploi m-am găsit… Într-un deșert unde începutul era doar un sfârșit, Unde știam deja de mult finalul ce-o să vină Pe mine azi mă aduc acasă, mi-e sete de lumină.
Mi-e sete de lumină, iar ochii îmi plâng raze, Destinul nostru ne separă în mai multe faze… Prieteni în necunoscuți, iubiri în praf și apă, În mine fulgeră și tună, afară cerul crapă.
Se sfâșie și pământul când dăm de așa trăire, Din tot ce am fost, cu cine am fost, am ajuns amintire. Mă îngroapă azi încet nisipul, în uitare mă înec… Iertați-mă că am plecat, dar trebuia să plec!
fatacutigara 