Trecut-au nopți și zile au trecut, dar timpul nostru nu pare să treacă
Suflat de vânt nisip mărunt în valuri prea seci se îneacă.
Minute întregi se scurg în clepsidre, formează iluzia uitării,
Iluzii am fost, nu am fost uniți, făcând loc îndepărtării.
Ne-am îndepărtat, iar timpul din noi s-a scurs în moduri diferite
Ferite de vânt, ferite de ploi, suflete descoperite.
Am descoperit, dar mult prea târziu, motive ascunse în trecut
Acolo te las, sper să îți fie bine, eu azi o iau de la început.
Dacă vreodată vrei vrea să mă cauți, renunță n-o să mă găsești,
Nu mai sunt acolo să caut motive, nu mai sunt să cred în povești.
Pe sufletul meu se așterne nisipul, ai tăi pași să nu-l deranjeze,
În valuri prea seci mi se îneacă simțirea, de tine să mă protejeze.
Iar de cumva ai să mă găsești, te rog nu-mi răpi din minute,
Ele-mi formează a uitării iluzii, iluzii cu greu susținute.
De ce răscolești amintiri în care nu îmi erai un străin?
Un ultim adio așteptam de la tine, dar nu am putut să-l obțin.
Am obținut, după ani de zile, răspunsuri, dar tot nu înțeleg
De ce mi-ai promis că nu vei pleca, de ce mi-ai promis un întreg?
Vine o zi când totul devine o promisiune uitată în ceață…
Nopți mi-ai promis cu stele o mie, dar mi-ai adus dimineață.
Trecut-au zile și nopți au trecut, iar timpul nostru se ofilește,
De vei vrea să pleci, pleacă te rog, nimeni nu te mai oprește…
De vrei vrea să pleci, pleacă de tot, la întoarcere ușa va fi încuiată,
Castel de nisip suflat în vânt,nu am fost să ne fim, poate altă dată.
fatacutigara 