Doar amintirile mă leagă de un trecut pe care nu l-am avut. Într-un univers paralel am fost timpul, altfel nu înțeleg cum m-am pierdut… În spațiu, în timp, în trecut și în viitor, Doar amintirile mai sunt prezente și eu simt doar lipsa lor.
Suntem sume de secunde adunate în luni și ani, Într-un univers paralel am fost timpul pe care nu am dat doi bani… Nici bani, nici dragoste n-am dat, eu așa îmi amintesc Doar amintirile mai sunt prezente acum când ele îmi lipsesc.
Ceva din noi caută astăzi ceva din ce am fost cândva, Cândva, când noi am căutat ceva ce nu puteam avea. În realitatea asta eu sunt timpul pierdut în alte realități Pe care le-am trăit odată și le-am căutat în alte dăți.
Acum avem acel ceva, dar totuși ceva ne lipsește, Lipsește timpul scurs în ape, pe el doar focul îl găsește. Într-un univers paralel am fost apa ce aducea furtuni la mal, Îmi amintesc c-am fost și focul când amintiri dansau pe jar.
Sau poate am fost doar un nimeni, nu știu exact, nu-mi amintesc, Poate că am fost dreptatea, căci acum prea mult greșesc. Într-un univers paralel am fost totul, dar tot nu știu ce-a însemnat… Să am atâtea amintiri ce nici măcar n-au existat.