Drumurile se separă, la fel ca apa de ulei, Iar în vreme de răscruce e greu să alegi pe unde o iei. E cert, însă, un singur lucru, ne bazăm doar pe destin, La final fiecare rătăcire ne duce unde vrem să fim.
Din cer cad stele, luminează poteci uitate în subconștient, E cert, însă, un singur lucru, noi nu trăim un timp prezent. Trăim cu gândul la viitorul ancorat parcă-n trecut… Se termină prezentul mâine, ieri alt prezent a început.
Drumurile se separă când oameni se înstrăinează, Din apropiați devin străini, pe ei doar timpul îi salvează… Pe ai memoriei pereți ei devin opere de artă, Păstrate pentru un viitor pe care trecutul nu-l iartă.
Pe cer se adună norii, formează ape curgătoare, Ape spală amintiri, ce se spală nu dispare. Dispar răscruci iluzorii formate din prea multe gânduri… Drumurile se alinează, formează paralele rânduri.
Acum știm care e drumul, e cert că n-am avut de-ales, Tot ce am trăit odată, acum capătă înțeles, Tot ce am vrut pentru o clipă, pentru o clipă am avut… Clipă în care am sperat să nu fim uitați în trecut.
fatacutigara 