Se pune praful peste ani și nu mai are cine-l șterge, O viață și încă o zi nu ne ajung pentru a înțelege… Că timpul nu ne e aliat, înapoi nu vom mai merge Devenim sume de greșeli pe care nimeni nu le șterge.
N-am mai șters de ani de zile praful pus peste uitare, Am uitat-o în colțul minții, doar când uiți nu te mai doare. Acum, însă, e momentul să ne ștergem de păcat… Ce se iartă nu-i păcatul, păcat e ce s-a uitat.
Se pune praful peste locuri în care am trăit cândva O viață și încă o zi nu ne ajung pentru a uita… Că timpul nu ne e aliat, el trece cu sau fără noi, Din praf se ridică norii, praful să-l șteargă prin ploi.
N-am mai șters de ani de zile praful pus pe amintiri, Ne-a fost frică să nu dăm de prea multe vechi iubiri. Acum, însă, e momentul să ne limpezim gândirea, Am ținut prea mult la ură, noi n-am cunoscut iubirea.
Se pune praful peste minți, peste munți, peste minciuni, Din suflete ne ies scântei, ard amintiri, devin cărbuni. Ne-am prefăcut fericiți, crezând că-i sincer ce trăiam… În realitate eram sinceri doar atunci când sufeream!
fatacutigara 