Aici și acum nu mai există…ceasul nostru s-a stricat Cine ne salvează timpul, sau ce mai e de salvat ? Trec decenii rânduri, valuri, nu simțim că îmbătrânim, Ne îndreptăm spre infinitul unde trebuie să fim.
Pe o margine de lac secat soarele ar vrea să apună, Însă nu poate s-o facă dacă nu există lună. Astăzi, cerul nu există, s-a pierdut în altă lume… Unde marea spală munții cu praf și pulberi de spume.
Acum și aici nu mai există, dar în trăiri mai simțim locul, Unde decenii treceau valuri până să le ardă focul, Unde eram cu toții oameni, nedespărțiți de antiteze Azi ne-ndreptăm spre infinitul ce la final o să ne așeze…
Pe vârfuri prea înalte de munți acoperite de spuma mării, Pe o margine de lac secat, unde apusu-i dat uitării, Unde eram cu toții oameni, nesimțind că îmbătrânim… Suntem aproape de infinitul unde trebuie să fim.
Aici și acum nu mai există…ceasul nostru a sunat, Cine ne salvează timpul, sau ce mai e de salvat ? Astăzi pornim încet de unde data trecută ne-am oprit, Decenii trec în rânduri, valuri, creează drum spre infinit.
fatacutigara 