Toamna mea…

original

Să îmi fii toamnă o viață întreagă, dar anii să nu veștejească,
Iar noaptea rece de-o să vină, prin stele să ne încălzească.
Așa e viața, un anotimp plin de soare, plin de ploi,
Să îmi fii toamnă o viață întreagă, iar anii să nu fie goi.

La fel cum nici copacii toamna nu rămân goi, doar se transformă…
Într-un contur plin pe contrast, plin de culoare și de formă.
Așa e viața, o foaie goală conturată de trăiri,
Să îmi fii toamnă o viață întreagă, copacii vor fi amintiri.

Să îmi fii toamnă în oglinzi, când dorul verii mă inundă,
Când tu de mână ai să mă prinzi, iar gânduri o să mă pătrundă.
Așa e viața ca o sumă de reflexii în ocean…
Să îmi fii toamnă o viață întreagă, sau măcar încă un an…

Un an să mai fiu lângă tine și apoi vom mai vedea,
Aș vrea în alte anotimpuri să poți să fii tu toamna mea…
Să-mi încălzești pământul minții, să nu îmi simt sufletul rece
Să îmi fii toamnă o viață întreagă, chiar și atunci când toamna trece!

Publicitate

4 gânduri despre “Toamna mea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.