Tot ce am să las în urmă

Cândva, la un moment dat,
Un soare nou va vrea să vină,
dar eu…eu nu am să îl mai privesc.
Are să ascundă în întuneric firicele de lumină,
iar eu…eu nu am să le găsesc.
Pe cer stele o să se vadă,
Cum până atunci nu s-au văzut
Finalul nu va fi sfârșitul,
Sfârșitul nu va fi început.

Pământul nostru cel ce cântă, în tăcere are să cadă,
iar cine va mai fi aici, n-are să audă, sau să vadă…
Căci prea puțini sunt cei ce știu, să asculte ce nu se vorbește
Prea puțini sunt cei ce văd timpul care îi grăbește.
Cerul nostru cel ce iartă, are să-și întoarcă fața,
iar peste cine o să mai fie, are să se lase ceața…
Somnul veșnic al rațiunii deveni-va obișnuință,
Fără de folos atunci le va fi falsa căință.
Totul are să se piardă,
tot ce este…
tot ce a fost…
La final, asta e legea, totul vine cu un cost.
Mult prea mulți vor fi cei care își vor cumpăra onoarea,
Însă, din ei, prea puțini vor simți ce e iertarea.

Cândva, la un moment dat,
Când eu aici nu o să mai fiu,
Am să las în urmă dorul,
Am să las totul pustiu.
Pământul nu o să mai cânte,
Cerul nu va mai ierta…
Nimic n-o să las în spate,
Gol va fi în urma mea.
Finalul va fi sfârșitul,
Sfârșitul unui început…
Vouă am să vă las doar timpul,
Căci timpul deja-i pierdut.

Publicitate