Îmi e dor de timpurile pierdute, Să vină mama dimineața să mă pieptene… Îmi e dor de oamenii plecați trupeşte, Tu cum te mai simți, prietene? …
Răspunde-mi, e adevărat că despre demnitate vorbesc oamenii cu limbile tăiate şi sufletele încătuşate?
Au început să vorbească oamenii inundați în dorințe profane despre valorile umane?
Spune-mi tu, mă sfătuiesc oamenii intemnițați de gânduri şi probleme ca înainte de a preda moralitatea să scap de ale mele existențiale dileme?
….
Îmi e dor de timpurile pierdute,
Să vină mama seara să îmi spună poveşti…
Îmi e dor de sufletele celor care au plecat,
Prietene, de ce nu răspunzi, acum unde eşti?
fatacutigara 