Am cazut, atât de tare am căzut, dar aripile încă-mi zboară… spre locuri dragi seară de seară, dar locuri dragi mi-s astăzi goale și simt cum sufletul mă doare… Nu am putut să le salvez! De oameni care, vezi tu, vin… zidesc clădiri, pavează drumuri, copaci plantează, umbra îi doare Ei nu-s făcuți să aibă soare! Prea mult se idolatrizează. Fanatici, goi, meschini, absurzi te rog, încearcă să n-auzi, cum noaptea umblă să te cheme, promițând că vor așterne covoare pline de dorință, că-ți vor lua din suferință, Dar tu nu suferi! Nu ai nevoie… nici de copaci, nici de clădiri, nici de drumuri să te ducă… de unde nu o să mai vii, Te rog încearcă să n-auzi tot ce îți spun oamenii! Nu te-nălța fără de aripi, n-o să te prindă de-ai să cazi, Nu-ți incendia în adânc simțirea, n-o să te stingă de-ai să arzi, Nu crede în cuvinte mari, nu crede în ce n-ai văzut… Nu fi ca mine, eu credeam, Am crezut… și am căzut!
fatacutigara 