Poate peste un an…

Nu înțeleg unde mă aflu, nu știu unde aș vrea să fiu,
Plouă afară și e vânt, e cerul cenușiu.
Nu știu ce ar trebui să fac, dar ar trebui să scriu…
Mai am în suflet pământ gol și un cer de nori pustiu.

Mi-ai spus că trebuie să pleci, să nu te aștept diseară,
Să nu mă pierd ore întregi în timpul care zboară.
Și poate peste un an de zile, când ne vom revedea,
Să mai simțim căldura lunii ce ieri ne cuprindea.

Dar cum pot eu să te aștept, să știu că va fi bine,
Cum se găsesc după un an două inimi străine?
De ce am atâtea întrebări, de ce nu-mi dai răspunsuri,
Odată mi-ai fost răsărit, acum îmi ești apusuri!

Nu înțeleg unde mă aflu, nu știu unde aș vrea să plec,
Plouă afară și e vânt, în ploaie mă înec.
Nu știu ce ar trebui să fac, trebuie să mă vindec
Mai am în suflet zile goale, zile care nu trec.

Nu trec, iar timpul stă pe loc știind că ai să revii,
Mă uit la cer ore în șir, văd norii cenușii.
De ce ai ales să pleci un an, de ce nu doar o zi?
Mă uit la ceas, ceasul stricat de orele pustii.

Oare cât pot să mai aștept în camere încuiate,
Să îmi fii lună ziua întreagă, soare să-mi fii în noapte.
De ce nu vii să îmi răspunzi, de ce am atâtea întrebări?
Mi-e frică, poate într-un an o să te simt doar în uitări…

• Facebook
• Instagram

Publicitate