Constelații

În nopțile reci de mai, când stele se văd diferit,
Mai stai puțin, te rog, mai stai, nu îmi lăsa cerul descoperit.
Nu vreau ca noi constelații să apară după ce pleci,
Mai stai puțin, te rog, mai stai, nu îmi aduce norii reci.

Nu vreau un cer întunecat, nu vreau vânt, nu-mi doresc ceață,
Vreau să mă bucur de stele până nu e dimineață.
Știu că, atunci când o să răsară soarele dinspre apus,
N-o să te mai am aproape, o să fii de mult timp dus.

Eu am să te aștept o viață, cum soarele așteaptă luna,
Am să te caut prin deșert cum seceta caută furtuna,
Cu gândul voi fi lângă tine, așa cum mi-ai fost și tu mie…
Mai stai puțin, te rog, mai stai, vorbește-mi de astronomie.

Noi doar în noapte ne-am văzut, o noapte pentru o întreagă viață,
Vreau să mă bucur de stele până nu e dimineață,
Căci atunci când zorii cad, știu că trebuie să pleci
Eu am să te aștept o viață, să-mi fi căldură în nopți prea reci.

În nopțile reci de mai, când stele se văd diferit,
Mai stai puțin, te rog, mai stai, tu ești apus și răsărit,
Tu ești o stea în constelația ce fără tine nu există,
Ești arta mea fără de care eu nu mă pot numi artistă.

Publicitate