Nu e despre frunzele căzute, despre fiii ploii, sau despre povestea în care am dori să fim eroii.
Nu e despre trandafirii ce și-au tăiat spinii să nu ne rănească, sau despre suflete ieșite din morminte dorind să mai trăiască.
Nu e despre bani, ochiul diavolului pictat în catedrale, sau despre săracii care așteaptă salvarea în spitale.
Nu e despre energia emanată din corpul nostru gol, sau despre ce simțim când ni se face dor.
Nu e despre rugăciune, Dumnezeu sau trinitate, sau despre oseminte păcătoase în drumul spre eternitate.
Nu e despre hrană când sufletul nu e flămând, sau despre cercetări când murim aflând…
Că oamenii doresc iertare, dar stau cu pistolul în mână, Că din umanitatea ce ne-a fost dată nu mai avem nicio fărâmă
Că putrezim de vii și carnea pe noi e alterată Că pentru tot ce putem face bun spunem ”o voi face altădată”.
Și printre miliarde de oameni ce stau în așteptare, Eu apar simplu prin cuvinte să-ți adresez o întrebare…
Și din întrebarea mea se vor face zece, nu vei putea răspunde căci timpul iute trece.
Și din timpul trecut nu vei mai avea nimic, atunci vei realiza că nu valorează niciun pic:
Modul de gândire al altor ființe,
Modul de a trece peste suferințe.
Și după ce vei realiza eu voi repeta întrebarea
Sperând că în acel moment vrei simți chemarea
Dar auzindu-ți atunci suspinarea
Voi ști că nu poți să răspunzi și să îmi spui
De ce nu vrei să fii schimbarea ?
fatacutigara 