Dacă azi vine sfârșitul, iar eu n-am să mai văd zorii, Sper ca timpul să mă ducă în uitatele istorii… Unde nu te pierzi în spațiu, unde lumea o să te țină Prins în prea vagi amintiri prăfuite de rugină.
Dacă azi ar fi să fie a mea ultimă suflare, Sper ca timpul să mă ducă în timpuri nemuritoare… Unde anii nu se scurg, nu mai trec, nu se sfârșesc… Brusc la capătul prăpastiei unde vieți se prăbușesc.
Dacă azi vine apusul, chiar de afară-i încă zi, Sper ca timpul să nu-mi șteargă tot ce-am scris în poezii. Ar fi ultima mea șansă de-a trăi o veșnicie, Mi-ar fi ultima dorință să trăiesc prin poezie!
Dacă azi ar fi să fie, să mai scriu un ultim vers, Microunivers de gânduri, timpul s-ar scurge invers. De la infinit la zero, timpul s-ar da la o parte Dacă azi ar fi să scriu, aș mai scrie doar o carte…
Despre oameni cunoscuți, amintiri, locuri în care… Am simțit pentru un moment cum că sunt nemuritoare. Despre spațiu, despre ani, despre dorințe deșarte, Despre cine acum citește, aș mai scrie încă o carte!
Dacă azi vine sfârșitul, iar eu n-am să mai văd zorii,
fatacutigara 