Cu toții avem momente…momente de cădere, momente de ură față de ceea ce simțim, momente de deznădejde şi cumpănă… Cu toții avem trăiri…unele mai intense, altele mai puțin, trăiri care ne duc de la agonie la extaz şi într-un final ne plasează pe linia de plutire.Dar ce se întâmplă dacă linia este incertă? Ce se întâmplă dacă linia este punctată sau poate, în unele cazuri, conturată de lacrimile care odată cu trecerea timpului se şterg, se evaporă şi se transformă în nori?
Cu toții avem zile pline de nori, zile în care soarele nu pare că doreşte să ne lumineze calea spre locuri mai frumoase.
Cu toții am simțit întunericul care zace falnic creionat de păduri, creionat de clădiri înalte şi goale…Fiecare dintre noi am simțit umbrele, umbrele care în contrast cu lumina conturează semi-întunericul.
Adevărul e că fiecare dintre noi suntem umbre, umbre care însumează momentele nostre de cădere, momentele de ură față de ceea ce simțim, momentele de cumpănă şi deznădejde. Adevărul e că fiecare dintre noi purtăm umbre, unele mai intense, altele mai puțin… umbre care ne duc de la agonie la extaz şi într-un final ne plasează pe linia de plutire. Cu toții suntem umbre, iar linia noastră de plutire poate fii dată doar de soarele care ne luminează calea spre locuri mai frumoase.
Noi suntem locuri mai frumoase !
Cu toții avem umbre, dar apar doar când nu mai lăsăm soarele să răsară din pricina norilor temporari care nu aduc ploaia, care aduc doar calmul si magicul pe cerul sufletului nostru.
Cu toții suntem tot, cu umbre, cu soare, cu nori şi ploi!
Cu toții suntem tot, iar umbrele produse de norii ce nu lasă soarele să iasă sunt de fapt bătăliile câştigate de noi, bătăliile pe care le purtăm cu ale inimii ploi.
fatacutigara 