Să nu mă uiți…

Să mă cauți la ceas de seară,
Sau la lumina unei lumânări într-o picătură de ceară,
Să mă cauți în abstractele picturi,
Sau în cea mai adâncă parte a sufletului,
Să nu mă laşi
Să scriu zadarnic ore întregi despre amorul
Care în lipsa unui suflet pereche mi-ar agrava dorul.
Să nu mă laşi…
Căci am să scriu, să scriu, să scriu, să scriu,
Până sufletul am să mi-l sec de rime,
Până nu va mai veni ultima zi de mâine.
Să nu mă laşi…
Să mă cauți la fel cum cauți noaptea stele căzătoare,
Sau cea mai frumoasă picătură de apă din mare,
Să mă cauți aşa cum caută copiii pământul desculți,
Să mă cauți şi să nu mă uiți,
Iar de-ai să uiți, să uiți de tot, să nu mai ai habar,
Să ajungi să rătăceşti hoinar,
Să nu ai destinație, să nu cunoşti drumul şi unde te îndrepți,
De-ai să mă uiți, să poți doar să aştepți
Pân-am să scriu, să scriu, să scriu, să scriu
Să-ți amintesc uitarea,
Cuvintele mele să-ți devină cărarea,
Să îți ghideze paşii, s-ajungi unde ți-e bine…
Să scriu, să scriu, să scriu, să scriu
Pân-ai să uiți de soare, de nori şi ploi,
Să poți doar să aştepți să scriu despre tine
Să poți să-ți uiți întreaga viață…
dar să nu uiți de mine !

Publicitate