N-are să mai fie soare, vin din zare vânturi, ploi, Nici măcar înaltul cer nu mai ține azi cu noi. Cred că suntem prea grăbiți, căutăm în timp menirea În timp ce uităm de noi, viața asta-i amintirea. Iar, ca pe orice amintire, o încuiem să nu ne încurce, Gânduri ne ghidează paşii… Paşii unde ne vor duce? Unde poate ajunge omul snob, hapsân şi îngâmfat, Decât tot în locul de unde, odinioară a plecat! Mulți vor spune că nu pot, şi mai mulți cā n-au răbdare, Mulți vor spune că nu ştiu, te vor pune la încercare. Tu din timp să nu le dai, Dă-le doar spațiu să crească, Lasă paşii să-i ghideze, Cerul să îi răsplătească! Iar după răsplata lor, soarele va vrea să vină, Vântul, ploia, să dispară, timpul să fie lumină! Din amintiri adevăruri, să iasă la suprafață Tot ce-i rău să se plătească în grăbita noastră viață.
fatacutigara 