Nu aș vrea să mă întorc în timp, vezi tu, nici timpul nu se mai întoarce Și totuși am atâtea gânduri din trecut și nu-mi dau pace. Atâtea stări și întrebări, desigur, fără de răspuns… De ai fi rămas în viața mea, eu oare unde aș fi ajuns ?
Poate departe, căci mi-ai fost sprijin când am dat de greu, Iar când simțeam că nu mai pot, spuneai “Mai odihnește-te, pot eu! “ Dar uite că soarta a jucat nefavorabil din păcate, Mi-ai devenit soare pe cer, deși în suflet îmi e noapte.
Am nopți în care te mai caut, dar stelele nu mă ghidează Și aș vrea să las în urmă totul, deși mă sperie ce urmează… Urmează iar să mă urăsc pentru lucruri ce n-au fost spuse, Sperând ca-n acele momente să mă cauți prin stări ascunse.
Să mă găsești, în viața asta, alte șanse nu mai sunt, Să-mi vorbești chiar și prin gânduri, eu voi ști să le ascult. Prea devreme m-ai uitat, n-ai știut că în viitor… Ne va separa o lume, dar ne va uni un dor !
Nu te-am uitat, dar n-am de ales, din tot ce a fost rămân povești, Deși nu pot să-ți mai vorbesc, cândva tot ai să le citești. Așa a fost atunci să fie, să o luăm pe drumuri diferite, Să ne separe o lume întreagă, chiar de aveam suflete unite!
fatacutigara 