În multe răsărituri căutat-am ploi încinse,
Căzute dinspre vechi apusuri uitate în valuri reci.
Iertat-am anii ce-au trecut lăsând în mine goluri,
Pe tine te-aș ierta de-ai sta, știind că vrei să pleci.
Se simt în zare vânturi aspre, dreptatea o caută în ceruri,
În nopți amare când văzduhul se îneacă în ploi de stele.
Viitorul ieri îl caut mâine în neștiute gânduri,
Aș vrea să-ți las ție răspunsuri de cineva-mi va cere.
Dar ce să ceară de la mine alți trecători prin viață?
Nici eu nu cer, nu se cuvine, și nici nu am de ce.
O voce-mi spune ca sunt bine, simt vântul aspru-n față
Mă duc, dreptatea o să o caut poate la întoarcere…
Unde mă duc?
De ce mă duc?
De ce nu stau în locu’ în care …
Rădăcini am prins, ploaia să le cuprindă.
Spre vechi apusuri mă îndrept,
Să mă întâlnesc cu focul
Ce-n valuri reci așteaptă stele
În brațe să le prindă.
Aș vrea și eu să te aștept, de-aș ști că ai să vii,
Amare-s nopțile de tine, văzduhul mi se îneacă .
La tine mi-am lăsat răspunsuri ca timpul să le uite,
Dar timpul nu poate uita, el poate doar să treacă.
Te rog, mai du-te și mai udă pământul meu uscat
Acolo unde știi că am fost și am prins rădăcini,
Acolo unde ploi în răsărit am căutat…
Nu vreau să-mi găsesc locul gol, plin doar de mărăcini.
Te rog, ia din a mea credință și un copac sădește,
Să am un loc, pe când mă întorc, să stau să mă adun
Acolo să te aștept ca un om ce-și dorește,
Răspunsuri la întrebări pe care nu aș vrea să le pun.
La tine mi-am lăsat apusuri, tu îmi ești răsărit,
Când ploi de gânduri îmi inundă fără să vreau conștiința
Iertat-am anii ce-au trecut lăsând în mine goluri
Pe tine te iert, poți să pleci, am să-ți jelesc ființa.
Pământul am să merg să-l ud, copacului să-i cânt
Atât aș vrea să-mi mai rămână în lumea asta seacă.
Sub el să stau, iar vântul aspru să-l simt cântând în față …
O viață să-mi fii răsărit, dimineți să nu treacă!
fatacutigara 