Se aud pași la subsol și ușa pivniței e închisă,
Istoria întregii omeniri de sânge și curaj e scrisă,
De ce nu lăsăm să iasă adevărul la iveală…
De ce ușa e închisă, se aud pași, sufletul zbiară!
Dacă e să mă întrebi, ăștia suntem, niște corbi
Alergăm după o pâine, în rest ne prefacem orbi,
Iar sub aripile noastre de ploi mult prea ruginite…
Nu mai apărăm iubirea, aripile sunt strivite.
Se aud pași la subsol și ușa pivniței ne cheamă,
Istoria întregii omeniri se transformă într-o dramă,
De ce nu lăsăm să iasă din noi numai comedie…
De ce ușa e închisă, se aud pași, sufletul știe!
Dacă e să mă întrebi, sufletul știe răspunsul,
Alergăm după iubire, provocând de fapt opusul….
Multe gânduri stau să iasă de sub măștile pictate,
Tu, inimă, să mă ierți că nu pot să-ți fac dreptate!
fatacutigara 