Dacă ar fi să nu mai fie cum a fost cândva să fie,
spune-i timpului să stea și să nu mai rătăcească,
spune-i omului iubit să te asculte recitând
o singura poezie…
Până când mai e să fie cum a fost sortit să fie.
Prin păduri de-ai să colinzi să auzi cânt de ciocârlie,
spune-i timpului să stea, parcă trece speriat,
spune-i omului iubit să te asculte recitând
o singura poezie…
Până când n-o să mai fie cum trebuia a fi de fapt.
Iar atunci când infinitul o secundă va avea,
Spune-i timpului să stea
Să apuc a termina poezia începută,
Să o recit oamenilor surzi, căci doar timpul o ascultă.
Când va fi să nu mai fie cum a fost cândva să fie,
Timpul să-nceapă să urle printre rime c-un glas mut…
Spune-i omului iubit să te asculte recitând
o singură poezie…
dacă ar fi atunci să fie ultimul lucru făcut.
Spune-i timpului să stea
Să apuc a termina poeziile începute,
Poate, poate în viitor cineva să le recite…
prin ele să înțeleagă cum ar fi să nu mai fie
Poate, poate în viitor cineva să le asculte
prin ele să retrăiască cum a fost cândva să fie.
fatacutigara 