Atunci când va să vina ziua de-ai să mă laşi, de-ai să mă uiți,
Atunci să poți să-ti aminteşti cum colindam lumea desculți.
Ne minunam de păsări stoluri, de flori, de ploaie şi de soare,
Aveam în gând, copil fiind, dorința de a creşte mare…
Să cresc să nu mă mai ascund prin falnica pădure verde,
Să pot să îmi arăt iubirea, chiar dacă nimeni nu mă crede.
Atunci când va să vină ziua de-ai să mă laşi, de-ai să mă pierzi,
Atunci să poți să-ți aminteşti cum te pierdeai în doi ochi verzi…
Căci eu eram deja pierdută printre stele căzătoare,
Aveam în gând, copil fiind, dorința de a creşte mare…
Să cresc, să nu mă mai feresc de soare în fiecare zi
Să pot să te privesc întruna, să scriu prin tine poezii.
Atunci când va să vină ziua de-ai să mă laşi, de-ai să dispari,
Atunci să poți să-ți aminteşti că-n lume am fost solitari
Eram soldați pe multe fronturi, îi judecam pe fiecare…
Aveam în cap, copil fiind, dorința de a creşte mare
Să nu mai stau ore în șir să mă gândesc la viitor
Să pot să fac ce vreau, ce simt…împotriva tuturor.
Atunci când va să vină ziua ca tu să îți dorești plecarea,
Atunci să poți să realizezi de ce e învolburată marea,
De ce se sparg valuri în stânci şi nu mai pot să se unească…
Acum nici sufletul în mine nu vrea să mai copilărească,
Nu vreau să-ți cer iarăși iertare , ştiind că-n fața ta greşesc,
Vreau doar ca timpul să se scurgă, de la distanță să privesc
Cum tu să te-ntorci din drumul tău, realizând că nu ți-e bine,
Și când ajungi în fața mea, să fug, să nu te întâlnesc…
Iar dacă am să te-ntâlnesc să nu-mi mai amintesc de tine.
fatacutigara 