Stiu ca exista momente in care te gandesti ca probabil ai vrut sa o iei pe alt drum decat cel de acum , cu toate ca inca esti pe ganduri in privinta asta . 20 decembrie 1997 si o atmosfera retro , un oras aglomerat in care daca tragi aer in piept o zi , e ca si cum ai fuma 100 de tigari , sunet de claxoane depresive , pregatiri pentru cea mai frumoasa sarbatoare a anului si lipsitul ciripit al pasarilor care ma trezeau in fiecare inceput de primavara . Ca de obicei , fumând tigara de dimineata , pus pe ganduri si admirand ninsoarea care parea ca o atingere rece dar totusi ma incalzea emotional , pasesc spre rutina zilnica si cu multe planuri in cap totusi . Mereu ma gandeam la realitatea in care noi traim si la toate aspectele acesteia , indiferent cum o vezi tu , eu , sau oricare alt om , mereu o vom privii diferit din anumite perspective . Nu pot sa zic ca aveam o rutina complexa , sunt un om simplu si nu mi place sa ma complic , dar nu stiam ca aia va fii ziua in care o sa inteleg cat de dureroasa e o palma primita de la realitate. Eram un tip implinit relativ , un job care imi placea , intr o relatie de 6 ani , aveam persoane alaturi , ce iti poti dorii la 25 de ani mai mult de atat fiind un om simplu? Trecuse ora 1 si trebuia sa facem un “secret santa “ la job , eu ii facusem cadou unei colege , un tablou pictat de un prieten pe cea mai fina panza , cu cele mai voluminoase culori si cu foarte multa pasiune . Era ea cu sotul ei si cele 2 fiice ale lor , l-a adorat si asta m-a facut sa cred ca probabil , curand e timpul sa imi intemeiez si eu o familie , curand . O atmosfera rece , un spirit combinat intre sarbatoare si depresie , o stare de parca pasesti pe o punte cu scanduri rupte , te astepti la multe lucruri din partea multor oameni uneori . Venise ora 6 , trebuia sa ma vad cu persoana cea mai draga si sa ii dau un cadou extrem de important sufletului meu , abia asteptam , eram mult prea entuziasmat .. se face 6 si jumatate ..se face 7 dar ea nu apare , dar nu stiam ca nu va mai venii niciodata . Am contactat-o , putin nervos si frustrat din cauza acestei intarzieri fara macar sa mi spuna .. fara raspuns ..incerc iar si la fel , imi fac griji , ce se intampla ? Oare nu o fii putut veni ? de ce nu mi-a zis oare ? Am incercat iar si tot nimic , am decis sa merg pana la ea acasa totusi . Timid de fel si o persoana calma , aveam sute de ganduri in cap , sute de concluzii , ce se intamplase ? Ajung la casa ei , dar.. nu mai era casa ei , ea nu mai era aici ..in scurt timp , primesc un mesaj lung cu toate of-urile , cu toate scuzele , cu faptul ca nu mai sunt omul potrivit , cu faptul ca pur si simplu…a plecat ..de tot . Ce se intamplase ? nu mai inteleg nimic , vreau o explicatie , decid sa mi sun prietenii nostri comuni , dar ei imi intorc spatele , ma alunga de langa ei , ma considera un monstru chiar , ce se intampla ?! Trece o saptamana , o saptamana in care caut raspunsuri ,caut o rezolvare , sunt pierdut intr-un abis necunoscut in care am 100 de maini intinse , dar nimeni nu vrea sa ma traga afara , sunt total bulversat , ce se intampla !? Trece o luna si starea mea se degradeaza.. stau treaz noptile , o caut pe ea , imi caut prietenii , nimeni nu ma aude , unde ma aflu!? Ieri aveam tot ce imi doream si astazi sunt intr o stare deplorabila deoarece nu imi dorm noptiile , ma gandesc mereu , fumez din ce in ce mai mult , apartamentul e pustiu , a apus soarele si doar eu am ramas in intunericul noptii. Ies la o plimbare , ma uit in jur , in toate colturile , parca vad amintirile si ma loveste nostalgia , prietenii mei , fata pe care o iubeam cel mai mult , nu mai am aceeasi performanta la job , risc sa fiu dat afara din cauza faptului ca ma uit pe pereti , gandindu-ma …unde sunt ? de ce sunt aici ? asta nu sunt eu , vreau sa ma trezesc , am amintiri peste tot cu toti oamenii dragi care nici macar nu mai stiu ca exist , am decazut inainte sa imi dau seama ce se intampla , aveam tot ce imi puteam dorii , de ce iarna rece a decis sa imi ingheta sufletul ca si cum as fii intr-un bloc de gheata de ani de zile ? Imi e dor de ciripitul pasarilor , imi e dor de viata mea , imi e dor de mine ..sunt satul , ma intind in pat si inchid ochii in speranta ca o sa pot adormii macar astazi .
Dar m am trezit … era toamna , am ratat ciripitul pasarilor mult iubite , am ratat mirosul primaverii si a veseliei , am ratat vara , am ratat distractia , am ratat tot .. a fost doar unul dintre multele vise pe care le-am avut de atunci . A trecut un an ..1998 , toamna .. ies pe acelasi balcon , fumez aceeasi tigara si ma gandesc ca defapt , inca nu am realizat ce se intampla in jurul meu , ramane de vazut daca voi reusii sa realizez in iarna care vine , iarna in care voi fii din nou cu sufletul inghetat si cu inima sub zero grade .
Toamna e aici .. fosnet de frunze aurii ,sunetul pasarilor care pleaca ,aceeasi atmosfera post-depresiva , aceeasi viata cu susul in jos ..am realizat ca am reusit sa invat mult din experienta asta si ca am devenit mai inteligent cu timpul .. dar am realizat ca inteligenta e doar capacitatea de a intelege , ca totul e de neinteles . Ramas bun , fosta mea viata . Ramas bun iubire eterna care mi-ai indulcit zilele . Ramas bun oameni care mi-ati facut viata mai buna ! Vine un nou secol , mi-am promis ca o sa ma vindec . Eu am ales alta cale , tot nesigura , dar mi-am pierdut inima in fosta mea persoana ..nu mai am nimic de pierdut . Ramas bun !
fatacutigara 