Privindu-ne de sus, suspină când ne vede
cum ne-ngropăm în temeri dorind să fim mai buni
Luptând într-un război cu noi, cu ai noștri semeni,
moral dezamăgindu-ne încă din vechi străbuni.
Noi suntem fiii ploii, ne seacă și furtuna
când ura ne inundă deșertul sufletesc
N-o să-nvățăm vreodată să facem din toți una
atâta timp cât ținem partea celor ce ne hulesc.
Dorind să trăim clipa, uităm să reglăm ceasul,
pierduți vom fi mereu în timpul ce-a trecut
Cu lupta interioară noi nu mai ținem pasul
trăind într-o poveste de nuanțe gri și mut.
Din cer, de sus, divinul ne-acordă gloanțe oarbe
sperând că n-o să tragem în sufletul cuiva,
Dar oameni suntem toți, cerșetori de putere,
ai grijă cum ții arma să n-o îndrepți asupra ta.
fatacutigara 