Unde ne va duce răsăritul când soarele va sta să apună,
Acolo vom găsi și ziua încoronată doar de lună
Și stelele și lumea toată se vor lega într-un dans astral…
Copaci râzând, vânt șuierând fără muzică în fundal.
În contratimp cu timpul nostru, nici timpul nu mai e ce-a fost,
Iar în contrast cu tot ce-i negru, albul rămâne de prisos
Căci lumea toată e desculță și dezbrăcată de putere…
Albine zumzăind, păsări ciripind, pelinul transformat în miere.
Nu știu cum au trecut toți anii, dar știu că anii au trecut,
Nu știu nici unde duce viața, dar știu că am ajuns de mult
Acum în fața mea se-nalță poarta ce duce în abis…
Cerul căzând, pământul plângând, realitatea e un vis.
Unde ne va duce apusul când soarele va sta să răsară,
Acolo vom găsi și ziua ce noapte are să ne pară
Și stelele și toată lumea se vor lega într-un dans ceresc…
Oameni iubind, inimi bătând de mult aici nu mai trăiesc!
fatacutigara 