Am pierdut…

Așa am pierdut vremea așteptând alte vremuri noi,
Am pierdut soarele așteptând să vina ploi,
Am pierdut apusul așteptând stele să apară…
Ne-am îndulcit cu minciuni viața amară.

Așa am pierdut căldura când ne-am acoperit cu goluri,
Am dat prea multe audiții în viață fără să ni se ceară roluri,
Am pierdut dimineți gândindu-ne că ziua nu mai trece,
Am transformat un minut de așteptare în zece.

Cu inima rece am pierdut vremea așteptând,
Așa am rămas muți cântând,
Așa am surzit ascultând,
Așa stăteam pe loc dansând.

Totuși, cândva, eram primii care zâmbeau fără un motiv bine definit,
Acum zâmbim din complezență să nu dăm de gândit,
Eram primii să sosească și ultimii să plece indiferent de moment,
Acum nu mai contează ora, răspunsul e ”absent”.

Așa am pierdut vremea așteptând vremuri noi,
Am pierdut bătăliile în care eram singurii eroi.
Așa am pierdut dorind să câștigăm lucruri care nu existau,
Dorind să ajungem în locuri care nu erau,
Dorind să vina timpuri care nu veneau.

Totuși, cândva, imaginația noastră era sigura care ieșea din tipar,
Acum ne mai imaginăm doar trecutul, căci viitorul nu e clar
Cândva eram oriunde, peste tot, ne doream activitate și experiență,
Acum nu mai contează timpul, viața se rezumă la propria ei absență.

Așa am pierdut viața căutând un sens care părea iluzoriu,
Alergând după un scop provizoriu,
Totuși, cândva, aveam chef de viață, ne consideram nemuritori,
Azi sufletul nostru parcă tânjește după buchete cu numere pare de flori,
Eram mereu în centrul atenției, ascultând cum lumea ne admiră, ne apreciază
Acum nici noi nu ne ma vrem, simpla noastră prezență nu mai contează.

Așa am pierdut vremea așteptând alte vremuri noi,
Am pierdut anii căutând infinitul,
Am pierdut speranța luând în considerare sfârșitul,
Am încurcat mesajul neștiind că nu nouă ni se adresează,
Ne-am pierdut pe noi, ce va urma nu mai contează!

Publicitate