Trandafirii nu mor niciodată, ei se ofilesc și se transformă în scrum, la fel cum oamenii nu plecă de lângă noi, ei doar aleg un drum mai bun.Ei bine, să nu judecăm, avem cu toții poteci diferite, principii bine definite, alte persoane lângă noi cu sfaturi bine gândite.Aveam fiecare un rost al nostru și o cale pe care o urmăm, țeluri pentru care luptăm, nopți în care contemplăm și ne gândim la noi, la ei, la alții și la toți…
Eu mă gândesc că tu poți!
Tu poți, vrei și o să reușești, o să fii omul despre care se scriu povești, omul care ne va reprezenta peste ani în fața altor națiuni, omul care prin credință săvârșește minuni.
Eu gândesc asta despre tine, și fără rușine, învață și tu să gândești la fel, tu ai un țel, un scop și ceva de demonstrat, ești un campion adevărat, un om ce a luptat, a sperat și a câștigat.
Eu gândesc asta despre tine și vei spune că nu am dreptul, că nu te cunosc, o să spui că nu are rost, că sunt cuvinte aruncate în zare, într-o avalanșă mare de idei ce nu se concretizează, de oameni care nu realizează…nimic.
Eu gândesc asta despre tine deși tu crezi că nu mă știi, că tot ce ai citit sunt doar copilării…
Dar trandafirii nu mor niciodată, ei se transformă în cenușă și fum,. fumul se preface în nori, norii sunt aducători de ploi și sub cele mai torențiale ploi curg lacrimile unor eroi.
Trandafirii nu mor niciodată, eu gândesc asta despre ei și gândesc că omenii au putere, reține, gândesc asta despre alții, despre mine și chiar dacă nu mă cunoști de astăzi vei știi că eu fac parte din tine din noapte până în zori de zi !
fatacutigara 