Se dezbină cerul când norii se rup, pământul e ars azi de ape, Zboară păsări să aducă ajutor, pădurea de foc să o scape. O întreagă omenire pierdută în prezent nu vede cât rău poate face, Se dezbină cerul când norii se rup, pământul azi plânge și zace!
Azi nici răsăritul nu pare să aducă soare să alunge furtuna, Cad prea multe stele , se întunecă cerul, treptat se fisurează și luna. Copacii de aur azi au ruginit,iar pulberi de plumb îi doboară, Se dezbină cerul când norii se rup, pământul începe să moară.
Azi nici asfințitul nu aduce pacea, când focul prea mult luminează, Cad lacrimi din ochii orbiți de durere, pe noi nimeni nu ne salvează. Se surpă munții când seacă oceanul, iar peștii înoată la sol, Se dezbină cerul când norii se rup, pământul azi rămâne gol!
Gol de orgolii ce au aprins pădurea și au ars inimi nevinovate, Gol și de soare el a înghețat când luna a luat foc în noapte. Se dezbină cerul când norii se rup, pământul își cere iertare, Peste omenire a căzut cortina, nu mai e loc de scăpare !
fatacutigara 