Atinge-mi înaltul gândirii și fă emoții să apară, La fel cum atingi infinitul prin cerul înstelat de vară. Mai stai o clipă să socot, cum să răzbesc în viață Mai stai să îmi fii răsărit o altă dimineață… Iar la apus să mă privești ca pe un nemuritor, Să scriu zeci, mii de poezii… tu să fii titlul lor.
Atinge-mi sufletul să pară că nu mai e inghețat, La fel cum vrei să atingi iertarea când mai cazi în păcat. Mai stai o clipă să învăț ce e eternitatea, Mai stai să îmi fii lună plină când va să vină noaptea… Iar dimineața hai să-mi spui că ai aflat o cale Să devenim nemuritori prin gânduri muritoare.
Atinge-mi inima să bată, să se creeze armonie La fel cum poți s-atingi uitarea când liniște vrei să îți fie. Mai stai o clipă să-nțeleg cum să-ți fiu jumătate, Mai stai, o viață nu-mi ajunge , nici o eternitate! Iar la final când va să vie sfârșitul dis de dimineață, Să-mi spui cum să mă întorc în timp… să te mai am o viață.