Azi plouă peste un pământ secat de prea multă furtună, E soare afară și e vânt, e soare lângă lună. Din ceața densă se ridică nori falnici spre lumină Să acopere pământ secat, oprind furtuni ce stau să vină.
Noi suntem picături de ploaie ce cad pe balustradă, Ridicați în nori, șuvoaie, doar ca apoi să cadă. Sufletele ne sunt soare, soare lângă lună Zbuciumul formează ceața, nori de gânduri se adună.
Azi plouă peste un pământ secat de prea multe furtuni, E soare afară și e vânt, e altă zi de luni… De luni de zile, de când norii se duc către lumină, Noi așteptăm să se oprească furtuni ce stau să vină.
Ca nu cumva oceanul minții să răbufnească-n valuri, Valurile să dărâme castele de pe maluri, Ca nu cumva țărmul speranței să fie inundat Furtuna rațiunii noastre spală un sol secat.
Noi suntem valurile care din apă vin și plecă, Uitați în larg, zdrobiți de stânci, valuri de apă seacă Azi ceața conștientului se îndreaptă spre lumină, Noi suntem ale noastre ploi, furtuni ce stau să vină!
fatacutigara 