Mai dă-mi din cerul tău o stea
Prin valuri să-i fiu marea,
Timpul să uite de va vrea
Cum pașii își uită calea,
Cum norii își uită zarea,
Iar zările albastre…
Culeg a altora gândiri
Prin gândurile noastre.
Mai lasă-mă doar un minut
În gol să-mi cânt trăirea,
Să mă asculte un vânt mut,
Să caut nemurirea,
Să nu mă pierd cu firea,
Printre fire pierdute
Al gălăgiei labirint
Nimeni să nu-l asculte.
Tu iartă-mă ca te evit, să știi că nu-mi e bine,
În suflet să mi te invit, crezând că abstractul decor ascunde uitate ruine,
Sperând ca porțile închise să nu se mai deschidă,
Amintirea unui trecut să nu mai coincidă
Cu timpul pe care-l tânjesc scurs într-o clepsidră.
Să nu încerci, crezând că poți, prezentul să mi-l schimbi,
Să nu rostești cuvinte mari în neînțelese limbi,
Căci timpul nostru e la timp și la timp ne sunt toate,
Să nu sădești în mine flori cu rădăcini uscate.
Mai stai o clipă, un moment,
Mai stai și am să te las…
Să pleci unde ți-e dat să pleci,
Mai stai un singur ceas…
Din cerul meu să-ți dau o stea
Lumină să îți fie,
Mai lasă-mă un ceas să-ți fiu
Tot ce îmi ești tu mie.
Căci îmi ești tot, dar totul trece
Cum toate de fapt trec.
Eu timp îți las din al meu timp
Căci nu aș vrea să plec.
Tu timp să-mi dai să nu mai fiu
O simplă muritoare,
Cum gânduri sunt la ceas de seară
Momente trecătoare,
Cum sentimentele nu stau,
Prin noi sunt călătoare,
Cum valuri plecă în reflux, în neștiuta mare…
Iar tot ce am fost și nu am fost rămâne în povești,
Mai lasă-mă un ceas să-ți fiu…
Ce tu de-o lume îmi ești.
fatacutigara 