Eternitatea e un gând care nu poate să dispară din valul de spațiu și timp pe care noi îl tranzităm, din locuri prin care umblară… spațiul gol, timpul apus…etern e tot până uităm.
Dar cum pot oamenii să uite un astăzi care va fi ieri părerile sunt gânduri mute, gânduri prind sens prin asocieri. Asociind astăzi cu mâine avem impresia că am ști, ce înseamnă eternitatea gândului din miazăzi.
Când în sud apune timpul, iar în nord timpul răsare, tot ce e etern există, tot ce nu există moare. Mor în valuri gânduri ample, cad în ape să formeze… gândul că am ști din timp tot ce-n timp o să urmeze.
După azi vine un mâine, mai urmează mulți ca el socotind după formule, timpul pare efemer, efemeri suntem și noi, doar gânduri trec în etern Spațiul gol, timpul apus…astăzi nu se mai discern.
Urma să lăsăm în urmă toate urmele lăsate, spațiul gol, timpul apus, locuri prea îndepărtate le-am uitat, am reușit deșert să facem din ploi, n-am putut trece prin timp, doar timpul trece prin noi.
Am creat în colțul minții, din deșert, furtuni de foc mâine este doar un astăzi care încă n-are loc, acolo e un aici, iar atunci va fi acum… Eternitatea e gândul, gând uitat în praf și fum.
fatacutigara 
Minunat! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc ❤️
ApreciazăApreciază