Mi-am turnat nopțile în pahar și le-am băut ca pe un vin sec, Aș vrea să mai am zile de dat înapoi înainte să plec. Întâmplător, dar nu la întâmplare, mă îmbată umbrele, deși e întuneric în încăpere, Mi-am turnat nopțile amare în pahar, acum le îndulcesc cu miere.
Oh! Și ce miere de la atâte flori care acum în pahare s-au ofilit, S-a evaporat apa în cristale, când timpul la rădăcini s-a oprit. Aș vrea să mai am zile de dat înapoi, înainte ca timpul să plece Îmi torn acum amarul în pahar, doar simțind răul, răul va trece!
E noapte când luna răsare, nori se adună, iar cerul vuiește, Flori ofilite, cristale se sparg când timpul de noi se lovește. La rădăcini se crapă pământul, creste de munți le doboară Mai torn în pahar o noapte să beau, o noapte amară de vară.
Din prea mulți ani s-au adunat zile, zile fără de soare, Nopți mi-au fost ele, fără lună și stele, nopți în zile prea amare. Acum că le-am strâns, în sticle le-am stors, de ele să-mi umplu paharul Să le beau la noapte, din flori ofilite, doar mierea să-mi guste amarul.
fatacutigara 