Suntem oameni, unele lucruri de doboară, altele ne întăresc. Oricare dintre noi avem momente de cădere…e firesc. În jurul nostru se crează sunete într-o perfectă armonie… Pentru unii sunetul aplauzelor la naştere, pentru alții clopote în drum spre veşnicie. Şi nu e trist, nici vesel, nici dramatic decorul descris mai sus,
E doar un adevăr ce ar vrea a rămâne nespus…
Dar când adevărul îşi face loc mereu să zguduie cerul şi să liniştească marea…
Spune-mi tu cum nu ai putea să îți accepți plecarea?
Şi ştiu, poate e trist, dar nu scriu din durere…
Scriu doar pentru că de undeva din necunoscut asta mi se cere,
Scriu pentru oameni căci din oameni tot binele vieții vine,
Scriu pentru oameni şi din oameni..să ştii ca scriu şi pentru tine.
Şi îți spun să nu uiți…unele lucruri ne plac, altele ne dor…
În viață toate vin şi trec, oamenii se nasc şi mor…
Îți spun acum ție, poate tu o să le spui şi lor…
Să nu uiți oricât ți-ar fi de greu…
Dumnezeu nu rămâne dator!
fatacutigara 