Nu ești dator timpului pentru faptul că trec anii,
Nici el nu dă explicații unde pleacă și de unde vin,
Nu ești dator să dai socoteală oamenilor care nu au timp să asculte…
Explicațiile ar fi multe, tu știi că totul ține de destin!
Cu cât lumea știe mai puține despre tine, cu atât are mai puține de judecat,
Ești ceva ce ei nu merită să descopere și chiar dacă ar merita,
Tu nu ești un om care poate să fie dat cu ușurință la o parte,
Ești capabil să scoți lucruri extraordinare din mintea ta.
Și da…îmi vine să opresc totul în loc, să pot să iți cunosc gândirea,
Nu mulți vor înțelege ce înseamnă să fii un om complex,
Nu mulți își vor da seama ca e o raritate faptul…
Că tu poți să vindeci prin cuvinte,
Poți sa oprești timpul, sau sa îl faci să curgă în sens invers.
De puține ori avem ocazia să cunoaștem un tot, o unitate, o trăire,
Crede-mă când spun că în cazul tău toate sunt îmbinate…
Unii nu văd, alții nu ascultă, mulți nu înțeleg
Cum în spatele unui zid ce pare creat din indiferență
Stă omul care poate contura infinitul din vise deșarte.
Nu ești dator lumii pentru faptul că reușești să o descifrezi,
Nici lumea nu-ți este datoare și chiar dacă ți-ar fi…
Ea poate doar să prăbușească, să dezbine, să distrugă
Știu că te doare când se întâmplă, dar să nu uiți:
Rămâi așa cum te cunosc, zâmbește… mâine e o nouă zi!
Ce spun, ce scriu, ce simt nu e pentru un tu, un el, o ea, sau alții..
E pentru cine știe să echilibreze viața fără să dea peste cap cântarul,
Când totul pare fără sens, destinul pariază soarta pe ultima carte și aruncă zarul…
Fiecare vers al meu își găsește destinatarul!
fatacutigara 